Obiceiuri şi tradiţii la Duminica Floriilor

Duminica Floriilor se celebrează în duminica dinaintea Paştelui, ultima din post, fixată în amintirea intrării triumfale a lui Iisus în Ierusalim.

Prăznuirea se face numai duminica, asemenea sărbătorii Paştelui. În biserică se sfinţesc crengile de salcie, care au fost culese în ajun, de copii, sub îndrumarea dascălilor. Acestea sunt împărţite credincioşilor la sfârşitul slujbei şi se duc acasă, fiindu-le atribuite puteri protective şi tămăduitoare.

Cu şase zile înainte de Paşti, Iisus a venit în Betania, unde era Lazăr, pe care îl înviase din morţi. Şi I-au făcut acolo cina şi Marta slujea. Iar Lazăr era unul dintre cei care şedeau cu El la masă. Maria, luând o litră cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Iisus şi le-a şters cu părul capului ei, iar casa s-a umplut de mirosul mirului. Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, care avea să-L vândă, a zis: "Pentru ce nu s-a vândut mirul acesta cu trei sute de dinari şi să-i fi dat săracilor?" Dar el a zis aceasta, nu pentru că îi era grijă de săraci, ci pentru că era hoţ şi, având punga, lua din ce se punea în ea. A răspuns Iisus: "Las-o, că pentru ziua îngropării Mele l-a păstrat. Că pe săraci totdeauna îi aveţi cu voi, dar pe Mine nu Mă aveti totdeauna".

Apoi Iisus a pornit spre Ierusalim, iar când s-a apropiat, atunci El a trimis pe doi ucenici, zicându-le: "Mergeţi în satul care este înaintea voastră şi îndată veţi găsi o asină legată şi un mânz cu ea; dezlegaţi-o şi aduceţi-o la Mine. Şi dacă vă va zice cineva ceva, veţi spune că-I trebuie Domnului; şi le va trimite îndată". Iar acestea toate s-au făcut, ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin proorocul, care zice: "Spuneţi fiicei Sionului: Iată, Împăratul tău vine la tine blând şi şezând pe asină, pe mânz, fiul celei de sub jug". Mergând deci ucenicii şi făcând după cum le-a poruncit Iisus, au adus asina şi mânzul şi deasupra lor şi-au pus vestmintele, iar El a şezut peste ele. Şi cei mai mulţi din mulţime îşi aşterneau hainele pe cale, iar alţii tăiau ramuri din copaci şi le aşterneau pe cale, iar mulţimile care mergeau înaintea Lui şi care veneau după El strigau zicând: "Osana Fiul lui David; binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!".

Şi intrând el în Ierusalim, toată cetatea s-a cutremurat, zicând: "Cine este Acesta?" Iar mulţimile răspundeau: "Acesta este Iisus, proorocul din Nazaretul Galileii". (Matei 21. 1-11).

Maica Domnului, vrând să vadă pe Hristos răstignit, a avut în cale o apă. S-a rugat de toate buruienile ca să o treacă, şi nici una n-a voit, numai salcia a întins o cracă şi a trecut-o dincolo. Maica Domnului a binecuvântat-o, ca să o ducă la biserică, s-o slujească preoţii şi să se încingă oamenii cu ea, ca să nu-i doară mijlocul la seceratul grâului.

Ramul de salcie adus de la biserică se pune la fereastră, la icoană sau se anină de colţul uşii de la intrare pentru a ocroti casa de duhuri rele. Bătrânii spun că salcia este bună pentru spor la albine, că din ea se fac cercuri şi se pun pe pomi, ca să dea roade mai multe. Este, de asemenea, bună de dragoste, şi cei bătrâni ating cu el pruncii spre a creşte. Se spune că dacă fetele mari dau cu salcie pe păr în ziua de Florii, le creşte părul. Pomii sădiţi la Florii se prind mai repede, iar cum va fi vremea în ziua de Florii, aşa va fi şi în ziua de Paşti.

De Florii, îşi sărbătoresc onomastica toţi cei care poartă nume de floare. Crina, Viorel sau Viorica, Bujor sau Dalia, Margareta, Florin, Florentina şi toate celelalte "flori" îşi sărbătoresc ziua numelui. Bătrânii spun că astăzi este bine să fie botezaţi pruncii, pentru a avea noroc în viaţă şi drumul să le fie presărat cu flori. Tot azi femeile împart flori pentru sufletele celor plecaţi în viaţa veşnică. Înaintea acestei zile, oamenii merg la cimitire pentru a curăţa şi a "primeni" mormintele celor dispăruţi, astfel încât în ziua de Florii, când vin să aprindă o lumânare la crucea celor care nu mai sunt, mormântul să fie curat şi îngrijit.