Acatiste
Acatistul rugului aprins
Imnul Acatist la "Rugul Aprins" al Maicii Domnului concentreazã în stihurile sale dorul sfâsietor al omului dupã Dumnezeu, întâlnirea în darul dragostei Dumnezeiesti a celor douã inimi, a lui Dumnezeu si a omului, încã din aceastã lume, ca o pregãtire tainicã a Împãrãtiei Cerurilor. Învãtãtura crestinã în cea mai autenticã formã a ei, deschiderea universului tainic al lumii lãuntrice, acordurile poetice ce izvorãsc dintr-o limbã româneascã a vechilor cazanii, toatã aceastã bogãtie a misterului crestinesc ortodox românesc se gãseste înmãnuchiatã într-o rugã de laudã, dedicatã Maicii Domnului, în Imnul Acatist al "Rugului Aprins".
Scris în anul 1948 de poetul Sandu Tudor, care s-a cãlugãrit la mãnãstirea Antim, cu numele de monahul Agaton, Imnul Acatist al Maicii Domnului a fost corectat si stilizat la Sfânta Mãnãstire Rarãu, în fata Icoanei Fãcãtoare de Minuni a Maicii Domnului, pe când poetul era staret si primise marea schimã monahalã, sub numele de Ieroschimonahul Daniil Tudor.
Imnul Acatist la Rugul Aprins al Maicii Domnului este un imn închinat Maicii Domnului, care prin adâncimea lui teologicã întrece tot ceea ce s-a scris pânã acum, referitor la locul si rolul pe care îl are Maica Domnului în efortul nostru de înduhovnicire.El nu este doar un simplu "acatist", ci "Imn Acatist", ceea ce este mai mult decât o cântare.
Imnul este ceea ce defineste o natiune. Un popor are multe cântece, dar un singur Imn. Imnul este ceea ce defineste o natiune. Acest acatist meritã cu prisosintã a se numi IMN, pentru cã el este singurul care, prin înlãntuirea sufleteascã la care a fost scris, depãseste în continut, limbaj si formã pe toate celelalte.
În imnul Acatist al Rugului Aprins, Maica Domnului, Împãrãteasa Cerului si a Pãmântului este numitã:
Împãrãteasa Rugãciunii, Rugãciunea Întrupatã, Urzitoare de nesfârsitã rugãciune, Cheie si Scarã menitã sã ne deschidã portile iluminãrii, sã ne înduhovniceascã si sã ne ridice de pe pãmânt la Cer. .
Pãrintele Daniil, cu toate cã era slujitorul unui altar vãzut, într-o bisericã vãzutã, predica intrarea omului într-o bisericã Vie, slujirea la un altar nevãzut.El spunea credinciosilor: "Mintea crestinului este preot care trebuie sã aducã lui Dumnezeu Jertfa pe altarul inimii sale, rugãciunea curatã".Sunteti temple vii ale Duhului Sfânt, chiar dacã numai unii oameni sunt alesi de Dumnezeu ca sã slujeascã la Sfintele Altare din biserici, dar preotia spiritualã este datã tuturor oamenilor. Trebuie sã avem candele inimile noastre arzând, asemenea fecioarelor întelepte din pilda Sfintei Evanghelii, alfel vom fi azvârliti în întunericul cel mai dinafarã al iadului. Fiecare suflet este chemat la nunta cea de tainã, unde se va întâlni cu MIRELE CERESC, Hristos Mântuitorul lumii.
Intrati în cãmara cea mai dinlãuntru a inimii voastre si acolo vã veti întâlni cu Mântuitorul, Iisus Hristos, Lumina Lumii, care ne-a spus:"Împãrãtia lui Dumnezeu este înlãuntrul vostru" si "Foc am venit sã aduc pe pãmânt si cât de mult doresc sã se fi aprins în inimile voastre".
Mântuirea înseamnã sfintirea noastrã si îndumnezeirea, ca sã ajungem candele arzãtoare, vii, care sã ardã în harul dragostei Dumnezeiesti.
Prima poruncã a decalogului ne spune:"sã iubesti pe Domnul Dumnezeul tãu din toatã inima ta din tot sufletul tãu iar pe aproapele tãu ca pe tine însuti".
Iatã ce ne cere Dumnezeu;Dragostea! El vrea însã ca sã nu fim cãldicei,ci fierbinti.
Rugãciunea, spunea pãrintele Daniil, are sapte trepte:
1.Rugãciunea oralã (a gurii),
2.Rugãciunea mintii,
3.Rugãciunea mintii în inima,
4.Rugãciunea inimii,
5.Rugãciunea vãzãtoare sau contemplativã
6.Rugãciunea curatã,
7.Rugãciunea duhovniceascã sau în extaz.
La rugãciunea inimii trebuie sã ajungem, ca sã fim oameni duhovnicesti. Puterea rugãciunii stã în calitate si nu în cantitate. "nu cei ce rostesc multe cuvinte primesc Lumina lui Hristos, ci aceia care ard în rugãciune ajung sã primeascã pecetea focului ceresc". Pãrintele Daniil era dusmanul celor ce se roagã de formã. Rugãciunea nu trebuie sã se transforme într-un obicei.Rugãciunea trebuie sã fie un eveniment, pentru cã, prin rugãciune, sã ne întâlnim cu Dumnezeu.Rugãciunea este oglinda prin care se oglindeste Dumnezeu în om.
Omul trebuie sã ardã în rugãciune. Rugãciunea lui trebuie sã fie pretioasã, cãci;"Lui Dumnezeu trebuie sã-I dãm ceea ce avem mai de pret:mintea unitã cu inima prin rugãciune în Duhul Sfânt".
Pãrintele Daniil predica adevãrata închinare:în duh si în adevãr, în rugãciunea fãcutã cu mintea în inimã.El nu încãrca pe ucenici cu canoane grele, ci cu unul usor, rugãciunea inimii. Sã ne rugãm zilnic, la miezul noptii, citind Imnul Acatist la rugul Aprins, în fata Icoanei fãcãtoare de minuni a Maicii Domnului de la Mãnãstirea Rarãu, în fata noastrã (2 Timotei I,6).Dumnezeu prin Maica Domnului vã va binecuvânta, vã va împlini cererile cele mântuitoare, vã va lumina mintea si bucura duhovniceste inima si vã va alunga duhurile rãutãtilor.
Cine se va ruga citind Acatistul la Rugul Aprins, va simti fiorul celui rãnit de dragostea lui Hristos, va cunoaste, prin experientã, cã adevãrul iese la ivealã în baia suferintei si se va strãdui sã nu schimbe lumea, ci sã se sfinteascã, sfintind astfel si lumea.
Acatistul rugului aprins
Condacul I
Cine este Aceasta, ca zorile de luminoasã si curatã?
E Împãrãteasa rugãciunii, e rugãciunea întrupatã.
Stãpâna Lumii si Doamnã a diminetii.
Logodnica Mângâietorului, preschimbãtor al vietii!
Spre tine noi alergãm, arsi, mistuiti de dor!
Ia-ne si pe noi pãrtasi ai Sfântului Munte Tabor.
Si fã-te si nouã
umbrã si rouã
tu adumbrirea
de dar,
sã-si afle si firea noastrã înnoirea
din zãmislirea
de har.
Ca sã-ti strigãm cu toatã fãptura,
Într-o deplinã închinãciune.
Bucurã-te, Mireasã, Urzitoare de nesfârsitã rugãciune!
Icosul I
Fecioarã a neînseratului Veac, Sfântã Maicã a Luminii!
Ascultã-ne si pre noi cei din pãcat,
nevrednicii fii ai tinii!
Prea blândã, bunã, Prea Sfântã Fecioarã!
Cheia Domnului Iisus!
Dezleagã-ne blestemul ce ne-nzãvoarã,
deschide-ne calea de Sus,
ca din aprinsa descoperire,
arcana Doritului Mire
si noi sã putem cânta
asa cum Moise dezlegat de sanda
cu fata în vãpaie de rug
fierbinte de har tie îti striga
unele ca acestea în amurg:
Bucurã-te, Tulpinã de luminã a rugului nemistuit!
Bucurã-te, Rouã crestinã prin care Dumnezeu S-a ivit!
Bucurã-te, Inel al unui foc ce-i mai presus de cer!
Bucurã-te, Lacrimã care topesti tot lãuntricul ger!
Bucurã-te, Toiag cu floare întru a inimii cãlãtorie!
Bucurã-te, Fir de rãcoare izvorât în lãuntrica pustie!
Bucurã-te, Pecete de jar pânã în suflet pãtrunsã!
Bucurã-te, Zãpadã a mintii de nici o patimã ajunsã!
Bucurã-te, Mãsurã a opta a Împãrãtiei din noi!
Bucurã-te, Învãtãturã scoasã din bucuria din apoi!
Bucurã-te, Uimire sãrutatã de duhovniceasca minune!
Bucurã-te, Mireasã, Urzitoare de nesfârsitã rugãciune!
Condacul al II-lea
Cum sã ne aflãm odihna de la gânduri?
Maicã Fecioarã! Preasfânta Fecioarã!
Cum sã ne rupem de-ale patimilor rânduri,
ispitele pre înmultite ce ne-nfãsoarã?
Dã-ne tu stiinta de tine râvnitã,
Mãiestria cea bunã
a-nduhovnicirii,
cu ea sã biruim firea robitã
pânã în adâncul despãtimirii
si furati de "Ruga cu strigarea luminoasã"
sã putem si noi ridica,
dintr-o laudã întreagã si nemincinoasã,
un psaltic si adevãrat:
ALILUIA!
Icosul al II-lea
Aprinsa floare a necovârsitei vãpãi,
de Dumnezeu Nãscãtoare!
Tu chip al pãcii vãzut în foc
într-un ocol nemãsuratã de rãcoare!
Vino spre noi, ajutã-ne sã aflãm,
sub blânda ta îndrumare,
rãsuflul cel larg al odihnitului zbor din pieptul Porumbitei de argint,
pe care si Împãratul prooroc o vedea
peste culmile Vasanului plutind:
Si laolaltã vom cânta
cu îngerescul sobor
si cu cerescul cor,
vom alãtura
o podobie ca aceasta cu stihuri asa:
Bucurã-te, salt isihast, cu zbor de binecuvântare!
Bucurã-te, suflet odihnit sub cuvioasa rãsuflare!
Bucurã-te, roatã avântatã a Porumbelului de duh!
Bucurã-te, pace asezatã în cugetatul vãzduh!
Bucurã-te, Zare arcuitã cu heruvimice aripe!
Bucurã-te, Vecie opritã în încãperea unei clipe!
Bucurã-te, Vâslã uriasã întru Suisul cel ales!
Bucurã-te, a Cerului Sorbire, cu subtiratic înteles!
Bucurã-te, Susur de tãcere, cu lunecãri de apã vie!
Bucurã-te, Roadã iscusitã, crescutã de filocalie!
Bucurã-te, Mãiestritã aflare a tâlcului de închinãciune!
Bucurã-te, Mireasã, Urzitoare de nesfârsitã rugãciune!
Condacul al II-lea
Peste veacuri, Fecioarã eu te aud,
Prin gura lui Isaia, proorocul de jar.
Si-n cercul Scripturii vorba ta sunã
Cu toate înãltimile de dar:"Cã iatã , Prunc ni se naste si un fiu nouã ni s-a dat
Pe umãr, cu semnul stãpânitor, iar numele Lui:Minunat, Îngerul marelui sfat, Dumnezeul cel biruitor,
Domnul pãcii depline si pãrintele al veacului viitor"
Acesta este numele Lui
Numele celor cinci cuvinte,
Sfânt Numele Domnului,
Pe care Iisus îl va purta
Pãmântule tot, ia aminte,
Cu totii sã putem striga:
ALILUIA!
Icosul al III-lea
Dintr-o Maicã de-a pururi Fecioarã
Asa S-a zãmislit, S-a-ntrupat
Cel ce a pãzit nevãtãmat
Trupul Rugului de parã
Cuvântul de rostit s-a fãcut
Numele Domnului de slavã
Dumnezeu cel nevãzut
ce-n inima focului S-a zãmislit.
Fata frumusetii ceresti, Chipul cel nemãrginit
Pre Sine S-a încãput
cu mãsura s-a mãsurat
si aievea Cel nenumit,
aici printre noi S-a arãtat
în biruitor smerit
cãlare pe o asinã
Cercati darã si voi puterile
Numelui de luminã
Si de la moarte la viatã veti trece
Cu firea îndumnezeitã
ca sã cântãm cu totii laolaltã,
limpede si fãrã ispitã:
Bucurã-te, Temeiul prin care si în noi Dumnezeu se încape!
Bucurã-te, Putere prin care umblãm cu Iisus peste ape!
Bucurã-te, Milostivire prin care Hristos ni S-a dãruit!
Bucurã-te, Liniste-n care cu numele Aminului ne-am plinit.
Bucurã-te, Rãgazul în care Logosul în noi se ascultã!
Bucurã-te, Pãtrundere si Împãcare cu firea noastrã robitã!
Bucurã-te, Blândete prin care am ajuns Emanuelului frate!
Bucurã-te, Tãcere în care Duhul din inima izbucneste!
Bucurã-te, Limpezime în care Îngerul în trup ni se urzeste!
Bucurã-te Curãtie prin care Numele de Slavã e în lume!
Bucurã-te, Mireasã, Urzitoare de nesfârsitã rugãciune!
Condacul al IV-lea
Dragoste este Domnul în veac.Dragoste este numele sãu.Cu toate strãduintele dragostei, sã ne pãtrundem adânc de Dumnezeu.Ca tine Fecioarã ce-L porti sã ne amintim cã-L purtãm
Cã-n Dumnezeul cel viu noi trãim, suntem si umblãm.
Si orisiunde vei merge, cu Domnul tu sã te stii!
Si dintru virtutea de la Domnul si virtutea ta va spori
Cu fiecare
Fir de rãsuflare
Numele Domnului vom chema,
Ca sã strigãm laolaltã-n sãrbãtoare,
Ca o singurã fapturã:
ALILUIA!
Icosul al IV-lea
De la tine întelegem, Fecioarã, stãruinta cea neînteleasã
si puterea pomenirilor line din ruga smeritã si stearsã
Da, firea apei e moale, a pietrei nespus de vârtoasã.
Dar ulciorul de deasupra de piatrã cu prelingerea lui din atârnare,
Din picurul boabei de apa, gaureste piatra cea tare
Fecioarã si tu asadar
stãruieste cu a ta milostivire
peste aspra noastrã împietrire
Si biruindu-ne cu picul de har
sã-ti cântãm în imn de slãvire:
Bucurã-te, Îndrãzneala gingãsiei din zicerea Sfântului Nume!
Bucurã-te, Ulcior al picãturii cu stãruintã anume!
Bucurã-te, Înfiorare de sceptru din piatra alba a Domnului!
Bucurã-te, Fagure dulce al lui Iisus, Fiul Omului!
Bucurã-te, Danie de gând cea a Hristosului meu!
Bucurã-te, Împãrtãsanie de cuvânt din întruparea lui Dumnezeu!
Bucurã-te, Revãrsãre de mir pe care Fiul ne-o dã!
Bucurã-te, Metanie în fir al lui "Doamne miluieste-mã"!
Bucurã-te, Iures ce mã rãpeste si pe mine pãcãtosul!
Bucurã-te, Noian de pomenire care-si sporeste prinosul!
Bucurã-te, Haricã depãnare a unei chemãri de minune!
Bucurã-te, Mireasã, Urzitoare de nesfârsitã rugãciune!
Condacul al V-lea
Fecioarã Sfânta, în fata ta
În veac pururi de rusine se vor da
Cugetarea si ritorii întelepciunii.
Cã tu esti pecetea nestricãciunii,
Poartã, pentru cei isteti, încuiatã
si pildã vie de trãire a minunii
Tu stii cã viata nu ne-a fost datã
sã fie numai rãstãlmacitã
cãci se cere mult mai bogatã
decât sã fie numai trãitã.
Ea-i dincolo de gând, dincolo de loc,
dincolo de sirul de clipe al dãinuirii,
E oglinda unui cer lãuntric de foc peste adâncurile inimii si fãpturii
Ea e Cuvântul Lumii, ce pentru ea se vrea calea si întruparea spre vesnicie:
ALILUIA!
Icosul al V-lea
Fecioarã, Preacuratã Maicã, tu esti într-adevãr Trezvia
vointa fruntii în mir adunate,
ochiul cel dinlãuntru, deschis în rotundul zãrilor toate,
inima, centrul învins de strãvezimea stãrilor curate,
Tu esti cea mai dreaptã luare aminte
care-n puterea agerimii uneste, dincolo de cuvinte,
într-un fulger al mintii,
ascutimea gândului de gheatã
cu înflãcãrarea iuresului de viatã,
suferinta si bucuria fãcutã cruce
Care pe Întelesul cel înalt Îl aduce.
Dar trezia aceasta e trezie de prunc,
clarã cheie de adânc
cu repezis iute si strãin
ce cu nimic nu clinteste sufletul tãu cel lin,
ci, dimpotrivã noi ne uimim
si fatã de care,
pe cât se poate
ne plecãm sã cântãm
cu întreaga suflare :
Bucurã-te, Cruce a înflãcãrãrii si agerimii alesului!
Bucurã-te, Osia Cerului cu Luceafãrul Întelesului!
Bucurã-te, Spargerea gândurilor si zadarnicului stup!
Bucurã-te, Oglinda cea nevãzutã, de dincolo de trup!
Bucurã-te, Cãmara cea mai dinlãuntru a sufletului meu!
Bucurã-te, Palat minunat al pomenirii lui Dumnezeu!
Bucurã-te, Alautã a inimii sub arcusul de gând!
Bucurã-te, Cântec pe cinci strune într-una chemând!
Bucurã-te, Muzicã negrãitã a celei dea doua nasteri!
Bucurã-te, Sãrbãtoare tãcutã a desãvârsitei cunoasteri!
Bucurã-te, Logodnã la Numele cel de întelepciune!
Bucurã-te, Mireasã, Urzitoare de nesfârsitã rugãciune!
Condacul al VI-lea
Fecioarã Sfânta!
Maicã neispititã de nuntã!
Tu esti singura inima de om întru care , nescãzut
Numele de mãrire cântã,
Din tot rostul LUI cel viu si neprefãcut,
De tine, pentru aceasta, cât ne uimim Preacuratã,
fiindcã numai în tine, cã niciodatã,
inima omului
cu inima Domnului
au bãtut si bat laolaltã
Rugãciunea ca un ornic al gândului si al cerului
Curge în lãuntrul tãu
si se îngemãneazã, acolo,
Cu Psaltirea subtire a misterului
lângã dragostea lui Dumnezeu,
O, tu, Cãrutã de luminã neîntinatã, nescãzutã, ne-nseratã!
Învatã-ne si pe noi întelepciunea inimii, Binecuvântatã!
Si asa, îmbunati si vrednici,
ca ai unei biserici,
din toatã faptura tie ne vom da,
ca drept si sfânt sã putem zice:
ALILUIA!
Icosul al VI-lea
Maica Domnului!
Inima de Luminã!
Maica Domnului!
Inimã a Pãmântului!
Maica Domnului!
Inimã fãrã de vinã!
Maica Domnului!
Inima Cuvântului!
La tine venim rusinati si cãzuti,
cu trupul apus si genunchii înfrânti,
cã din nepricepere, inima noastrã s-a întunecat nespus,
Lãsatu-ne-a pe cãile mintii noastre sã umblãm,
Dar, iatã, acum la tine venim, Maica lui Iisus!
Primeste-ne ca pe niste pietre ale vietii
dornice de bucuriile diminetii,
Diminetii celei neânserate,
si zideste-ne cu inimi noi si curate,
ca sã-ti cântãm:
Bucurã-te, Arca de alianta a sufletului meu!
Bucurã-te, Cufãr ferecat cu Numele lui Dumnezeu!
Bucurã-te, Corabie vie ce plutesti peste tainele Lumii!
Bucurã-te, sicrias ferit de toate zãdãrniciile lumii!
Bucurã-te, Tronule pe care viata te întemeiazã!
Bucurã-te, Cutie de cântec prin care sunã o razã!
Bucurã-te, Laudã lãuntricã a tuturor comorilor de har!
Bucurã-te, Chivot de gând al prea duhovnicescului altar!
Bucurã-te, Naos al cerurilor în care mintea-i liturgisitor!
Bucurã-te, Sipet de foc din pieptul nostru al tuturor
Bucurã-te, Biserica prea doritoare, cu Hristos sã se cunune!
Bucurã-te, Mireasã, Urzitoare de nesfârsitã rugãciune!
Condacul al VII-lea
Preasfântã, Preamaritã, Preafrumoasã, Preabinecuvântatã Mireasã!
A cerurilor toate, Împãrãteasã,
care ai apostoli drept alai, îngeri buni, soli si pãzitori
Evanghelisti, cronicari si scriitori
Biserica vie, bine aleasã
ca tine dumnezeieste de luminoasã
de linã, de blândã, de cuvioasã, de primitoare cereste.
Dar asa precum cântã si vorbeste din slova si Sfânta Cântarea Cântãrilor
tu mai esti si nespus de cumplitã,
ca niste ostiri sub steagurile lor.
esti clarã, esti seninã si ascutitã în chip neâmblânzitor.
Veghetoare si apãrãtoare a tuturor lucrurilor sfinte,
a preabunurilor haruri:
celor din taine, celor din Daruri
din odoare, din semne, din cuvinte
Fiindcã la nunta Marelui Mire
e cerutã o grijã de întreaga neprihanire
Nu este îngãduitã necurãtia ochilor si a hainelor
Nimeni dar, dintre acei ce sunt "neânvatati tainelor",
de unele ca acestea sã nu se atingã.
Cine va lãsa porcii din mãrgãritare sã se hrãneascã,
si-n vase sfinte câinii sã lingã?
Îndemnarea ca si primirea este numai duhovniceascã.
Vino dar si tu, smerit, împãcat si curat!
Si asa, cu totii laolaltã, vom striga,
Din bucurie întreagã si înaltã
ALILUIA!
Icosul al VII-lea
Maica Domnului! Duhovnicã bunã a pãmântului!
Pãstrãtoarea Predaniei Cuvântului
tu ai Ierusalimul cerului,
în latura lui cea nouã tãcutã
o sfântã si mare Mãnãstire nevãzutã,
unde îti stau grabnic ajutãtori,
toti cei ce sunt ai "lepãdãrii de sine" adevãrati sîrguitori
toti cei ai cetelor de asceti,
ai cetelor de monahi, de pusnici si anahoreti,
de sihastri si de duhovnici întelepti,
si care au în grija lor,
ca pe niste comori de binecuvântare
straja, asprimea si mustrarea
toate cele lãmuritoare, curãtitoare si îndreptãtoare
ale neprihanirii si milostivirii tale, cele necovârsite
toate cele care la un loc sunt numite:
Învãtãtura de tainã" sau "Mostenirea Sfintilor"
si pe care la îndemanã le avem si noi vãdite
în hrisoavele, Scripturile si vorbele Pãrintilor,
pentru care de-a pururi nu vom sti a te lãuda
a te cinsti, a te preamãri, decât numai cântidu-ti asa:
Bucurã-te, Profira bucuriei Împãrat esti a Aminului!
Bucurã-te, Plinãtatea de har din lacrima Spinului!
Bucurã-te, Rãdãcinã pascalã a bucuriilor noi!
Bucurã-te, Pace soborniceascã statornicitã în noi!
Bucurã-te, Raiule rodit de toate ploile bucuriei!
Bucurã-te, Strãlucire prea clarã din privirile copilariei!
Bucurã-te, Trandafir cu rouã din cãmãrile noastre de tainã!
Bucurã-te, Suflet înlãcrimat si îmbrãcat cu luminã ca si o hainã!
Bucurã-te, Safir al cerului pe inima noastrã picurat!
Bucurã-te, Bucurie dupã care vine linistea cea de Sabat!
Bucurã-te, Epitalm învesnicit peste Tãcerea de minune!
Bucurã-te, Mireasã, Urzitoare de nesfârsitã rugãciune!
Condacul al VIII-lea
Doamne Iisuse Hristoase,
Domnul meu cel blând!
Cãtre Tine mã aplec cu fruntea.
Ca Toma îmi pun mâna la locul cel sfânt.
Strâns si orbit în minte, fãrã de cuvânt
astept ca orbul puntea
Luminii din adânc, cea fãrã înserare
si care în tot omul, ca un lãuntric soare,
ne lumineazã întreg în încãperea fiintei.
Cum nu Te vãd noaptea, grosimii de pãcate, Te pipãi cu sfialã
cu degetul nãdejdii, cu degetul credintei,
cu deget de bãnuialã
cu deget de dorire si chiar de îndoialã
si neajuns as pune si cealaltã mânã,
dar inima strãpunsã de fulger, de arsurã,
îndurerat si dulce, cu rãsuflarea îngânã
Chemarea ta întreagã si fãrã voia mea,
bataia rugãciunii aleargã spre luminã într-un
ALILUIA!
Icosul al VIII-lea
Maicã a Domnului, Doamnã de taina,
Doamna nãdejdii, a noptii albastre,
Stãpâna cu trei luceferi pe hainã
si Sfânta Angira a nemerniciilor noastre!
Cãtre tine din nou, iatã am venit,
risipit de lume, de gânduri robit,
Ca, dupã sfatul cel bun si Binecuvântare,
partas m-am fãcut la mântuirea mea,
Mi-am pus hotãrâre îndreptatã si tare
sã silesc toatã vremea în a mã ruga.
Dar idol de tãrânã, cugetul meu, nu-mi dã ragaz sã mã statornicesc
în lucrarea de ruga, la locul lui Dumnezeu,
cel în temeiul inimii, cãtre care râvnesc.
Ajutã-mã darã, ajutãtoarea mea,
în "Zicerea necurmatã" sã mã pot întemeia.
Ajutã-mã si de-a pururi tie ti-oi cântã:
Bucurã-te, Maica Domnului, întruparea întelepciunii!
Bucurã-te, Puterea Fecioriei, adevãratul suflet al Lumii!
Bucurã-te, Preasfintitule Trup, Loc de Dumnezeu încãpãtor!
Bucurã-te, Sfânta-Sfintelor, tainita din inima tuturor!
Bucurã-te, Comoara cea de gând dintru mintile cele smerite!
Bucurã-te, Hãrãzie cumplitã a tuturor virtutilor negrãite!
Bucurã-te, Cadelnitã neodihnitã a rugãciunilor necurmate!
Bucurã-te, Unirea într-un cuget a tuturor Bisericilor împãcate!
Bucurã-te, Ajutorinta pânã si-n pãcatele cele neduhovnic esti!
Bucurã-te, Acoperãmânt care te asterni deplin peste orice slãbiciune!
Bucurã-te, Mireasã, Urzitoare de nesfârsitã rugãciune!
Condacul al IX-lea
O! Maicã a Domnului de-a pururi curatã,
Ca nouã alãute si nouã potire
fiecare rugãciune a noastrã sã fie în revãrsarea ei necurmatã
Si cãtre Sfânta Treime, suitã bucurie,
aducerea ei prea binemiresmatã
de pe palmele tale cãtre Hristosul Mire
sã-si treacã prinosul de dreaptã slãvire!
Ca sã putem cu Cerurile toate a striga,
într-o îmbrãtisatã necovârsire,
cel mai presus:
ALILUIA!
ALILUIA!
ALILUIA!
(Aceasta se citeste de trei ori, iar dupã aceasta se citesc Icosul I si Condacul I)
Dupã ce citim ACATISTUL se vor citi cei vii: Încã ne rugãm pentru mila, viata, pacea, sãnãtatea, mântuirea, cercetarea, iertarea, bunã-sporire si chivernisire a robilor lui Dumnezeu (se pomenesc numele de botez ale celor pentru care ne rugãm, inclusiv ale dusmanilor nostri) si pentru ca sã li se ierte lor toatã greseala cea de voie si cea fãrã de voie.
Acatistul cãtre prea Sfântul si de viatã Fãcãtorul Duh, Dumnezeul nostru
(Aducãtor de multã întelepciune si luminarea mintii pentru învãtãturã si reusitã la examene, spor în casã)
POVÃTUIRE
Acest acatist al Prea Sfântului Duh a fost tradus în limba românã pentru prima datã în anul 1997 si are o importantã deosebitã pentru formarea personalitãtii, pentru întelepciunea noastrã, pentru luminarea mintii si reusitã la examene.
Observãm la foarte multi copii sau chiar maturi ca nu pot tine minte nici cele mai elementare lucruri, nu pot învãta, nu pot avea o coerentã în gândire si prin aceasta întampinã foarte multe greutãti în viata. Motivele pot fi si datoritã firii reduse a insului, datoritã pãcatelor pãrintilor lui, dar pot fi si datoritã lipsei prezentei Duhului Sfânt în viata si fiinta sa. Aceastã lipsã a Duhului Sfânt în viata si fiinta noastrã este datoratã lipsei noastre de împãrtãsire cu tainele Bisericii. Tainele Bisericii si slujbele ce se fac de cãtre preot sunt posesoarele acelor energii ale Duhului Sfânt. Sfântul Serafim de Sarov, la întrebarea lui Motovilov:
"Care este sensul vietii omului pe pãmânt?",acesta i-a raspuns: "Dobândirea Duhului Sfânt".
Sfintii de aceia au devenit sfinti, au intrat în perceptia realã a lucrurilor; deoarece au fost luminati de Duhul Sfânt pe care îl dobândiserã. A dobândi Duhul Sfânt în viata noastrã înseamnã a dobândi totul. Împlinirea umanului înseamnã aceastã dobândire a Duhului Sfânt.
Duhul Sfânt este a treia persoanã din Sfânta Treime. Biserica noastrã ortodoxã învatã cã Tatãl este Creatorul, Fiul Iisus Hristos este Mântuitorul lumii si Duhul Sfânt este Sfintitorul Lumii. Duhul Sfânt purcede de la Tatãl si se odihneste în Fiul.
Prin Duhul Sfânt ne vine toatã întelepciunea si luminarea desãvârsitã a mintii noastre. Rugãciunea de invocare a Duhului Sfânt, pe lângã Acatistul ce urmeazã în continuare, este urmãtoarea rugãciune: "Împãrate ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevãrului, care pretutindenea esti si pe toate le împlinesti, Vistiernicul bunãtãtilor si Dãtãtorule de viatã vino si te sãlãsluieste întru noi si ne curãteste pe noi de toatã întinãciunea si mântuieste Bunule, sufletele noastre."
Aceasta rugãciune trebuie sã o învãtãm pe de rost si sã o spunem din toatã inima noastrã când ne apucãm sã învãtãm, când mergem la examene. Când ne sculam dimineata, sã-l rugãm pe Duhul Sfânt sã ne lumineze pentru a nu gresi în ziua ce urmeazã. Foarte importantã este aceastã rugãciune sã o rostim începând de la copii si elevi si pânã la cei bãtrâni. Toti avem nevoie de luminare în fiecare clipã a vietii. Dacã suntem luminati de Duhul Sfânt,nu gresim.
Acest Acatist al Duhului Sfânt poate fi citit în genunchi sau în picioare de cãtre oricine. Atunci când avem examene si când învãtãm pentru examen sã sacrificãm în fiecare zi 15-20 minute pentru citirea acestui Acatist. Sã-l citim din toatã inima noastrã, sã implorãm Duhul Sfânt Mângâietorul sã vinã si sã locuiascã în inima noastrã.
Pe lângã cel care are examen, pot sã îl citeasca si cei din familia lui si apropiatii lui. Este foarte recomandabil sã ne rugãm pentru aproapele nostru care are nevoie de ajutor. Puterea si efectul rugãciunii sunt mai mari. Cel care are examene sã aibã pomelnice la cât mai multe mãnãstiri si biserici unde se face slujba zilnicã pentru a fi pomenit.
Sã se spovedeascã înainte de începerea examenelor pentru a fi dezlegat de preot si pentru a curãti cãmara inimii, sã-i fãcã loc Duhului Sfânt. Sfântul Duh vine numai acolo unde gãseste locul pregãtit si curãtit.
Acatistul Duhului Sfânt se citeste nu numai atunci când avem nevoie de ajutorul lui numai temporar (la examene, învãtãturã ) ci în tot timpul vietii noastre, deoarece luminarea înseamna desãvârsire. Desãvârsirea în lumea aceasta este un urcus continuu si infinit.
Când primim luminarea de la Duhul Sfânt, primim noi puteri care la rândul lor ne duc la infinitatea Dumnezeirii. Este dureros când vezi un om înaintat în vârstã cã nu este luminat, nu are întelepciune divina; acel om nu a cerut niciodatã Duhul Sfânt în viata sã-l lumineze.
De aceea socotim o mare binecuvântare de la Dumnezeu traducerea acestui Acatist al Duhului Sfânt în limba românã si sperãm sã lumineze cât mai multe inimi si minti ca sã aducã rod însusit si înmiit în Împaratia lui Dumnezeu.
Se citesc mai întâi rugãciunile începãtoare:"Împãrate ceresc.","Sfinte Dumnezeule.", "Prea Sfânta Treime.","Mãrire Tatãlui.", "Tatãl nostru."
Acatistul cãtre Prea Sfântul si de viatã fãcãtorul Duh
Condacul 1
Veniti toti credinciosii sã preaslãvim pogorarea Sfântului Duh. Cel Care din sânurile Tãtãlui a purces asupra Apostolilor, acoperind ca si cu niste ape pãmântul de cunostinta lui Dumnezeu si învrednicind de harul cel de viata fãcãtor al înfierii si de slava cea de sus pe cei ce aleargã la El întru curãtire, sfintind si îndumnezeind pe cei ce strigã:
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte si te sãlãsluieste întru noi!
Icosul 1
Îngerii cu fete luminoase în ceruri neîncetat slavoslovesc pe Duhul cel Sfânt, dupã cuviinta datoratã Izvorului vietii si Luminii celei Nematerialnice. Dimpreunã cu ei Te preaslãvim si noi, Duhule Necuprins cu mintea, pentru milele tale cele ascunse, si cu smerenie ne rugãm sã fim adãpostiti sub adumbrirea Ta cea fericitã:
Vino, Luminã Adevãratã, Duhovniceascã bucurie;
Vino, Nor Purtãtor de rouã si Negrãitã Frumusete;
Vino si primeste ca pe un miros de bunã mireasmã duhovniceascã lauda noastrã;
Vino si dã-ne nouã sã ne împãrtãsim de bucuria purcederii tale;
Vino si înveseleste-ne cu îmbelsugarea darurilor tale;
Vino, Vesnicule Soare Neapropiat si întru noi Îti fã lãcas;
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte si te sãlãsluieste întru noi!
Condacul al 2-lea
În chipul limbilor de foc, întru luminã si suflare de vânt de bucurie fãcãtoare, pogorându-Se Duhul cel Sfânt peste Apostoli si de vãpaia lui fiind cuprinsi, chemat-au pescarii întreaga lume la biserica lui Hristos; necazuri si nevoi rãndând cu bucurie pe pãmânt si pe ape, de morsile cele cumplite nu se spãimântau, în tot pãmântul iesind vestirea cântãrii lor, celei de Dumnezeu însuflate:
Aliluia!
Icosul al 2-lea
Potir de ploaie dãtãtor, izvorâtor de foc, care pe muntele Sionului ai purces asupra Apostolilor,
tie cântare îti aducem, pe Tine Te binecuvântãm si îti multumim tie, Dumnezeule, Duhule Sfinte:
Vino, Cela Ce sfânt esti Biserica si o pãzesti pre Dânsa:
Vino, si dã un suflet si o inima celor ce cred în Tine;
Vino si aprinde evlavia noastrã cea rece si neroditoare;
Vino si risipeste negura necredintei si a rãutãtii, care se îndeseste pe pãmânt;
Vino si cãlãuzeste pe toti pe drumul vietii celei drepte;
Vino si ne povãtuieste la tot adevãrul;
Vino, Întelepciune neajunsã, si cu judecãtile cele de Tine stiute, mântuieste-mã;
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte si te sãlãsluieste întru noi!
Condacul al 3-lea
O, Prea Adâncã Tainã! Dumnezeule, Duhule necuprins cu mintea, Care împreunã cu Tatãl si cu Fiul toate le-ai zidit! Tu care ai împodobit cetele îngerilor de sus, întru lãcasul luminii celei neapropiate. Tu ai chemat la fiintã, cu strãlucirea slavei, cetele de foc ale luminatorilor ceresti.Unind Tu trupul si sufletul într-o minunatã alcãtuire, zidita-i neamul omenesc; pentru aceasta toatã suflarea Ta laudã si cântã: Aliluia!
Icosul al 3-lea
Alfa si Omega, Începuturile si Sfârãiturile, Tu, Vesnicule Duh, cu necuprinsa putere a purtãrii deasupra apelor si cu înfricosata Ta îmbrãtisare ai adus pe toti si pe toate la viatã. Din suflarea Ta cea de viatã fãcãtoare a rãsãrit, din genunea cea fãrã de chip, frumusetea lumii celei întâi zidite, pentru care îti strigãm:
Vino la noi Prea înteleptule Ziditor al lumii;
Vino, Cela ce esti Mare în micuta floare, ca si în luminatorii cerului;
Vino, Felurime negrãitã si frumusete vesnicã;
Vino si lumineazã întunecata netocmire a sufletului meu;
Vino si ne aratã pe noi zidire nouã în Hristos;
Vino Mângâietorule, Duhule Sfinte si te sãlãsluieste în noi!
Condacul al 4-lea
O, Duhule Prea Bun si Neajuns, din care izvorãste sfintenia! Tu ai învesmântat-o pe Prea Curata Fecioarã Maria cu strãlucire orbitoare si neapropiatã a Dumnezeirii tale, fãcând-o Maicã a lui Dumnezeu Cuvântul, Împãrãteasã a îngerilor, spre mântuirea oamenilor. Cu puterea cea mai presus de lume, Tu i-ai umbrit pe prooroci si apostoli, Tu i-ai purtat pânã în al treilea cer, Tu le-ai rãnit inimile cu frumusetea cea de sus, punând în graiul lor îndemn înflãcãrat, cu care aducem pe oameni la Dumnezeu. Tu îi preschimbi pe cei pãcãtosi, iar ei, plini fiind de arzãtoare bucurie, îti cântã: Aliluia!
Icosul al 4-lea
Prin Duhul Sfânt totul viazã, si cu puterea Lui se va scula spre învierea cea de obste toatã zidirea, în ceasul de pe urmã al veacului acesta si cel dintâi al veacului ce va sã vie. Ridicã-ne atunci din groapã Prea bunule, Mângâietorule, nu spre osândã, ci spre a ne împãrtãsi de fericire, întru Dumnezeiasca luminã, cu sfintii toti, cu rudele si apropiatii nostri.
Vino dar, si de a sufletului moarte ne izbãveste;
Vino si, înainte de sfârsitul nostru, ne îndestuiascã cu trupul si sângele Mântuitorului Hristos;
Vino si dã-ne sã adormim în pace, cu cuget neîntinat;
Vino si luminoasã fã scularea noastrã din somnul mortii;
Vino si ne învredniceste ca sã privim cu bucurie la norii vesniciei;
Vino si fã-ne fii ai nestricãciunii;
Vino si lumineazã atunci ca un soare, trupurile noastre cele fãrã de moarte;
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte si te sãlãsluieste întru noi!
Condacul al 5-lea
Auzind glasul Tãu: "Dacã cineva înseteazã, sã vina la mine si sã bea", rugãmu-te, Fiule al lui Dumnezeu, astâmpãrã-ne setea de viatã duhovniceascã si dã-ne apa vietii. Revarsã asuprã-ne unda harului Duhului Sfânt, Celui ce împreunã cu Tine are izvor în Tatãl, ca sã nu mai însetãm în veac, toti cei ce cântãm cu umilintã: Aliluia!
Icosul al 5-lea
Nestricãciosule si Neziditule, Vesnicule, Prea Înduratule Duh, Apãrãtorule al celor drepti, Curãtitorule al pãcãtosilor, slobozeste-ne de orice întinãciune, ca strãlucirea luminii harului Tãu sã nu se strice întru noi, cei care Îti cântãm:
Vino, Prea Bunule si dã-ne umilintã si izvoare de lacrimi;
Vino si ne învatã sã ne închinãm tie în Duh si în adevãr;
Vino, Prea Înaltule Adevãr, si lãmureste îndoialile sãrãcãcioasei mele întelegeri;
Vino, Viatã Neâmbãtrânitoare, si ne primeste din strâmtoarea veacului acesta pãmântesc;
Vino, Luminã Vesnicã, si se vor risipi toate nãlucirile si spaimele;
Vino, Putere vesnic nouã, împrospãtându-i pe copii tãi cei osteniti;
Vino, Nemãrginitã Bucurie, si uitate vor fi vremelnicele întristãri;
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte si Te sãlãsluieste întru noi!
Condacul al 6-lea
Salta, fiicã a luminii, Sionule, sfântã maica! Împodobitã, mãritã mireasã, cu cerurile deopotrivã, strãlucitoare Bisericã soborniceascã a lui Hristos! Asupra-ti odihneste Duhul Cel prea Sfânt, Care tãmãduieste neputintele, împlineste lipsurile, dãruieste viata celor morti si îi aduce la viata vesnicã pe toti cei ce cu cuviintã si cu dreptate strigã: Aliluia!
Icosul al 6-lea
"În lume necazuri veti avea", a zis Mântuitorul.Unde vom afla alinare si cine ne va Mângâia? Tu, Duhule Mângâietor, Însuti dezleagã întristarea noastrã! Mijloceste pentru noi cu suspinuri negrãite si usureazã inimile celor care te roagã:
Vino, Dulce rãcoare a celor osteniti si împovãrati;
Vino, Împreunã Grãitorule cu cei întemnitati si Adãpostul celor prigoniti;
Vino, si miluieste pe cei slãbãnogiti de sãrãcie si de foamete;
Vino si tãmãduieste patimile trupurilor si sufletelor noastre;
Vino si cerceteazã pe toti cei care înseteazã de lumina ta;
Vino si alinã întristarea noastrã cu nãdejdea vesnicei bucurii;
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte si te sãlãsluieste întru noi!
Condacul al 7-lea
"Celui care huleste împotriva Duhului Sfânt, nu i se va ierta aceasta nici în veacul acesta, nici în cel viitor", a spus Domnul. Ascultând acest cuvânt strãin ne cutremurãm, ca nu cumva sã fim judecati cu cei neascutãtori si cu luptãtorii împotriva lui Dumnezeu. Nu lãsa, Duhule Sfinte, inima noastrã sã plece spre cuvinte de viclesug. Întoarce din schisme, eresuri si necredintã pe toti cei rãtãciti, iar pe întâi nãscutii Bisericii Tale învredniceste-i sã cânte în vecii vecilor: Aliluia!
Icosul al 7-lea
Când S-a îndepãrtat Duhul Sfânt de la Saul, atunci spaima si nelinistea l-au cuprins, iar întunericul deznãdãjduirii l-au coborât în cele mai de dedesubt;
Asa mi s-a întâmplat si mie în ziua întristãrii si împietririi cugetului meu, cãci m-am îndepãrtat de la lumina Ta;
Ci dã-mi a Te chema necontenit, Ocrotirea sufletului meu pânã ce lumina Ta mã va lumina pe mine, cel împutinat la suflet:
Vino dar, si nu mã lepãda pentru cârtirea si nerãbdarea mea;
Vino si potoleste cumplita vijelie a tulburãrii si aprinderii;
Vino si odihneste pe cei necãjiti de strâmtorile vietii;
Vino si îmblânzeste inima în ziua împietririi si a mâniei;
Vino si surpã urzelile, tulburãrile si spaimele duhurilor întunericului;
Vino si dã-ne cu suflarea Ta, inima zdrobitã, ca prin rãbdare sã mântuim sufletele noastre;
Vino, Mângâietorule, Duhule sfinte si te sãlãsluieste întru noi !
Condacul al 8-lea
Mântuieste-mã, Cerescule Pãrinte!
Sãraci suntem, neputinciosi si orbi, si goi duhovniceste!
Dãruieste-ne aurul Tãu, cel curatit în foc, cu vesmânt alb acoperã rusinea noastrã, vindeca ochii nostri cu alifia Ta. Pogoarã si în vasele cele necurate ale sufletelor noastre harul prea sfântului Tãu Duh, Cel de viatã fãcãtor, învrednicindu-ne bucuriei celei de a doua nasteri pe toti cei ce cântam: Aliluia!
Icosul al 8-lea
Ca turnul Babel se prãbuseste fericirea pãmânteascã. Jalnice sunt toate strãdaniile omenesti. Bine îmi este mie ca m-ai smerit, cã în pãcate si în cãderi mi-ai acoperit toatã slãbiciunea si nimicnicia. Fãrã de Tine nimic nu putem face, dar nãdãjduim cã ne vom mântui prin harul Tãu, grãind:
Vino dar, Unule Prea Înteleptule Ziditor al vietii;
Vino si lãmureste-ne cãile Tale cele neîntelese;
Vino precum un fulger si lumineazã sfârsitul vietii pãmântesti;
Vino si binecuvinteazã tot începutul bun pe care îl punem;
Vino si fii nouã ajutãtor la fapte bune;
Vino si lumineazã mintea noastrã în ceasul descumpãnirii;
Vino si dãruieste duh de pocaintã, ca sã se risipeascã prin aceasta scârbele ce stau sã vinã asupra lumii spre pedepsire;
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte si Te sãlãsluieste întru noi!
Condacul al 9-lea
Atât a iubit Dumnezeu lumea, cã si pe Fiul Sãu cel Unul Nãscut L-a dat , Care S-a întrupat de la Duhul Sfânt si din Maria Fecioarã, si si-a întins pe Cruce mâinile Sale de Ziditor al lumii, iar prin sângele Sãu rãscumparat-a din pãcat si din moarte întreaga lume!Pentru aceea, toatã zidirea asteptând libertatea mãririi fiilor lui Dumnezeu, cântã Tatãlui Care a iubit, Fiului care a rãscumpãrat si Duhului Care sfinteste: Aliluia!
Icosul al 9-lea
Duhul Cel Fãcãtor de viatã, Care S-a pogorât asupra lui Hristos la Iordan, în chip de porumbel a odihnit si asupra mea, când mã aflam la scãldãtoarea Sfântului Botez; s-a întunecat însã lucrarea bunãtãtii Sale din pricina greselilor mele. Pentru aceea, precum asteaptã zorii drumetul rãtãcit noaptea în pãdure, asa si eu însetez de razele tale, Bunule, ca sã nu pier cu totul:
Vino dar, la cel Pecetluit cu numele Tãu cel înfricosat;
Vino dar si usureazã cugetul chinuit si pârjolit fãrã crutare;
Vino si înnoieste întru mine chipul Tãu ce S-a întunecat;
Vino si risipeste nãlucirile cele nãscute din pãcat;
Vino si mã învata sã împãrtãsesc durerile cele strãine;
Vino si pleacã-mã sã iubesc întreaga Ta zidire;
Vino si dã-mi iarãsi bucuria mântuirii Tale;
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte si Te sãlãsluieste întru noi!
Condacul al 10-lea
Duhul Sfânt naste a doua oarã pe om spre viata vesnicã. Duhul Sfânt însufleteste pe mucenici, sfinteste preotii, încununeazã pe cei drepti, face din pâine si vin Însusi Dumnezeiescul Trup si Sânge. O, adâncul bogatiei si întelepciunii lui Dumnezeu! Dã-ne cununa darurilor Tale:Dragostea vesnicããsi atotiertãtoare, care se întristeazã pentru vrãjmasi si vrea ca toti sã fie mântuiti fiind prin ea, ca niste fii ai luminii si strigãm: Aliluia!
Icosul al 10-lea
Cine ne va despãrti de dragostea lui Dumnezeu? Scârba, sau strâmtoarea, sau prigoana, sau foamea, sau golãtatea, sau nevoia, sau sabia? Dacã ne vom lipsi chiar de toate cele de pe pãmânt, avem mostenire nepieritoare în ceruri: ci dã-ne, Doamne, sã Te iubim nu cu cuvântul sau cu limba, ci cu fapta nemincinoasã si cu nevointa întregii vieti:
Vino, Atotputernicule Duh, si ne sporeste credinta atotbiruitoare;
Vino si ne dã îndrãzneala în rugãciune;
Vino si încãlzeste inimile, ca sã nu se rãceascã dragostea noastrã din pricina prea multor fãrãdelegi;
Vino si dã-ne sã nu cãdem în vreme de prigoanã si de batjocorire a credintei;
Vino si ne pãzeste de ispite peste puteri si de sminteli;
Vino si înviazã inimile noastre prin înrourarea Ta;
Vino, tãmãduieste-ne, sfinteãte-ne si ne ridicã, Bunule, cu harul Tãu;
Vino , Mângâietorule, Duhule Sfinte si te sãlãsluieste întru noi!
Condacul al 11-lea
Acestea zice Domnul: "Varsã-voi Duhul Meu peste tot trupul, si fii si fiicele voastre vor prooroci, bãtrânii vostri visuri vor visa, iar tinerii vostri vor vedea vedenii" Duhule Prea Dorit, dã-ne doar o fãrãmiturã de la masa fiilor celor alesi ai Mângâierilor Tale, celor care cu umilinta strigãm: Aliluia!
Icosul al 11-lea
Acolo unde ai rãsãrit, fie si doar pentru o clipã, în locul cel de tainã al sufletului, strãlucind ca un fulger, neuitatã este frumusetea descoperirii Tale, prin care se preschimbã, cu preschimbare dumnezeiascã si înfricosatã cuviintã, fãptura cea din tinã. Învredniceste-ne Bunule Mângâietor, încã din viata pãmânteascã sã Te vedem cu inima curatã, noi, cei care strigãm:
Vino, Fulger Dãtãtor de lumina vesniciei;
Vino si lumineazã-ne cu strãlucirea cea neînseratã;
Vino, Vistiernicul smereniei si Veselia celor blânzi;
Vino, Apã Vie, rãcoreste-ne arsita patimilor;
Vino, ca departe de Tine nu aflãm liniste si tihnã;
Vino, ca împreunã cu Tine pretutindeni este Împaratia Cerurilor;
Vino si întipareste-ne în suflet chipul Tãu cel ca de soare;
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte si Te sãlãsluieste întru noi!
Condacul al 12-lea
Rãu nesecat al harului, Cela Ce ierti pãcatele, Duhule Sfinte! Primeste rugãciunea noastrã pentru întreaga lume, pentru cei credinciosi si pentru cei necredinciosi fiii neascultãrii;si pe toti adunã-i în Împãrãtia Sfintei Treimi, ca sã se rusineze de Tine si cel din urmã vrãjmas-moartea-iar lumea, renãscutã din focul cel curãtitor, sã cânte cântarea cea nouã a nemuririi: Aliluia!
Icosul al 12-lea
Vãd cu duhul cetatea lui Dumnezeu-Ierusalimul Ceresc-ca pe o mireasã împodobitã, cu chip de soare, în sãrbãtoare. Aud sãltarea dreptilor la Cina Domnului, aud glasurile îngerilor si pe prea luminatul nostru Domn între alesii Sãi, iar durerea , întristarea si suspinarea fug. Împãrate Ceresc, Duhule Sfinte, învredniceste-ne prin înseptita cununã a darurilor Tale sã ne împãrtãsim în Domnul de bucuria vesnicã, noi, cei care strigãm:
Vino, Bunule, si trezeste în noi setea de viatã de dincolo de mormânt;
Vino si aprinde în inimile noastre dorirea vietii veacului celui adevãrat;
Vino si ne descoperã bucuria Împãrãtiei celei ce va sã vinã;
Vino si dã-ne strãlucirea ca zãpada a curãtiei;
Vino si umple-ne cu strãlucirea Dumnezeirii;
Vino si ia-ne la nunta mielului;
Vino si ne învredniceste sã împãrtim în slava Ta cea vesnicã;
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte si Te sãlãsluieste întru noi!
Condacul al 13-lea
O, noian purtãtor de luminã al iubirii celei mântuitoare, Duhule Fãcãtor de viatã! Încãlzeste cu suflarea venirii Tale neamul omenesc cel înghetat întru fãrãdelegi, grãbeste pieirea rãului cu nepãtrunsele Tale judecãti si ne descoperã cum sã prãznuim în vesnicie adevãrul cel Dumnezeiesc, astfel ca sã fie Dumnezeu totul întru toate, si cele ceresti si cele pãmântesti si cei izbãviti din iad, dimpreunã sã cânte: Aliluia!
(Acest Condac se zice de trei ori)
Apoi se zice iarãsi Icosul 1: Îngerii cu fete luminoase.si Condacul 1: Veniti toti credinciosii sã preaslãvim., apoi se face otpustul.
Rugãciune cãtre prea Sfântul Duh-Dumnezeu
O, Duhule Sfinte! Cel ce umpli întreaga lume si dãruiesti viatã tuturor, îndepãrtându-Te de oamenii cei întinati. Cu umilinta mã rog tie: nu Te mânia de necurãtia sufletului meu, ci vino si Te sãlãsluieste întru mine si mã curãteste de toatã întinãciunea pãcatului ca, prin ajutorul Tãu, sã petrec cealaltã vreme a vietii mele întru pocãintã si în lucrarea faptelor cele bune, si asa sã Te preamãresc împreunã cu Tatãl si cu Fiul, în vecii vecilor. Amin!