O boare de vânt clatină vârfurile lanurilor înșirate geometric de o parte și de alta a drumului ce se pierde în zare, învăluit în luciri de oglindă cauzate de caldură ce iriză continuu din asfalt.
Vântul se juca pe luciul apei băltilor ce apăreau din loc in loc, străjuite de papură și iarba înaltă și ici-colo, se ițeau tufișurile sau copăceii ce delimitau, poate, parcelele și proprietățile întinse dincolo de priviri. Uneori păsări zburau la treburile lor, rațe se scăldau leneșe prin bălți, sau grupuri de vaci sau bizoni păsteau in voie pe câmpiile largi.
Dupa ceva vreme, drumul asfaltat se schimbă in drum pietruit și, dupa câteva cotiri la dreapta și stânga, urcăm dealul la biserica Sfânta Maria și la cimitirul pionierilor din Boian.
In partea stânga ne întâmpina semnele incendiului din 6 Iunie. Vârfurile brazilor dimprejur arse și dezgolite. In mijlocul petecului verde de iarba: grămezile de lemn ars și moloz. Doar scările de la intrare, din lemn si ele, nu par a fi fost atinse. Probabil focul a început dinspre altar, pentru ca zona este in mare măsura un morman de cenușă, iar spre intrare, protuberanțele grinzilor arse pe jumătate, par a spune ceva despre momentul când pompierii au putut interveni.
In partea dreaptă, împrejmuit de brazii rânduiți frumos și pajiștea verde din iarbă, se întinde in liniște rândul crucilor albe, îngrijite, din cimitirul pionierilor bucovineni stabiliți in Boianul Albertei, urmați, spre răsărit de cea de-a doua generație, apoi a treia generație, înșirați pe 125 de ani. Este loc apoi pentru cei de azi și, posibil pentru cei de mâine.
Diferența e doar că, in locul crucilor albe de piatră care se rânduiesc pentru cei dintâi pionieri, cei mai noi preferă crucile de marmura neagră si blocuri de marmură gravate, de parca seninătatea sacrificiului și speranta vesniciei celor vechi a fost cumva înlocuită ce nemaingaiata pierdere pentru prezenta materială, mai importantă pentru cei noi decât veșnicia.
Poate e doar altceva mai simplu și mai greu de înțeles pentru mine.
Peste toate acestea adie blând o boare de vară iar liniștea și pacea sunt întrerupte de triluri de păsarele in brazii dimprejur iar nemișcarea e uneori zgâriată de legănarea ramurilor in briza verii, ceva mai puternică aici in varful dealului.
Nemișcată rămâne doar crucea Alba de metal înaltată in mijlocul colinei și vizibilă din depărtări.
Deodată preotii veniți la aniversare se aliniază la poarta de la intrare, clopotul dangane alene și Ierarhul își face apariția pentru liturghia ce va avea loc in aer liber, in fata crucii albe de metal, pe masa zidită pe postamentul rotund de beton. Masa, unsa cu Sf. Mir si învelită cu acoperământ alb, găzduiește Sf. Antimis, Evanghelia Sf. Cruce și însemnele specifice ierarhului.
Este o liturghie plină de pace, parca izvorâtă din duhurile celor din țintirim. De parcă duhurile lor, îmbrăcate in camesi albe, de culoarea crucilor, dar brodate cu florile Bucovinei, răspund molcom “Doamne Miluiește” la rugăciunile ierarhului.
Sau poate sunt doar urmașii lor, in a patra generație răspandiți pe Colină, printre morminte și in corturile din fața crucii, purtând cu mândrie bluzele albe înflorate.
Doar copiii, ici colo, pe pajiște, vegheați de bunici, se joaca fără grija. Doar asta au dorit și cei ce și-au dus viața in bordeie si au durat viitor pentru neamul lor: sa vadă strănepoții jucându-se fără grija!
Se pomenește numele pionierilor boianului, se sfințesc icoanele pentru noua biserică, ce va lua locul celei arse apoi se ocolesc ruinele bisericii arse cu icoana Maicii Domnului, icoana cea noua Hodighitria, poleită cu aur și încărcată cu speranta: “Apărătoare Doamnă, pentru biruința, mulțumire…”
Preasfintiul Episcop Ioan Casian, episcopul romanilor ortodocși din Canada, citește mesajul adresat de Patriarhul Daniel cu speranta de reconstrucție și întărire a comunității, oferă crucile patriarhale ostenitoarelor recunoscute de comunitate.
Vorbește despre evanghelia zilei cu înmulțirea painilor și a peștilor, evident, o mână de peștișori insuficienți pentru cei cinci mii de bărbați de la picioarele lui Hristos.
La fel acestei mici comunități a Boianului gata sa primească binecuvântarea Domnului din mâinile celor cinci mii la ceas de reconstrucție. Slava Ți-e Doamne pentru purtarea de grijă.
E timpul pentru masa de aniversare cu efortul de strângere de fonduri si bunăvoința pentru reconstrucție.
Acestea vin din belsug de la cei peste 300 de participanți, locali, veniți din depărtări, oficiali și chiar copii care crează brățări pentru a pune ceva bănuți cu mânuțele lor la reconstrucție.
La fel cum sunt cei doi bănuți ai văduvei, pe care o laudă Hristos, la fel sunt bănuții din mâinile copilei care a dăruit tot și un suflet bun și curat la temelia noii biserici.
Dansurile Bucovinei, cu tinerii de la Baladă, muzica, discursuri, bucate și voie bună, completează o zi plină și însorita de sfârșit de Iulie.
Dupa ce toate acestea se sting, rămâne doar o boare lină de vară, peste dealul cimitirului din Boian, învăluit in pace.
Pr. C. I. Dragomir
Photos courtesy of Episcopia Ortodoxă Română a Canadei (www.episcopia.ca) și St. Mary’s Romanian Orthodox Church of Boian (www.boianchurch.ca)