Răspuns din partea părintelui Policarp Athenagoras:
Pomelnicul pentru vii și adormiți – ghid pentru pelerini
În tradiția Bisericii Ortodoxe, pomelnicul este o formă concretă de rugăciune pentru aproapele nostru, adusă înaintea lui Dumnezeu în cadrul Sfintei Liturghii. Prin el, îi încredințăm pe cei vii și pe cei adormiți milostivirii lui Dumnezeu, arătând că iubirea nu se oprește nici la distanță, nici la moarte.
Cum se face pomelnicul?
Pomelnicul se scrie cu grijă și citeț, de preferat pe două liste separate: una pentru vii și una pentru adormiți. Se trec doar numele de botez (nu porecle sau diminutive), la forma corectă: „Ioan”, „Maria”, „Gheorghe”. Este bine să începem cu duhovnicul, nașii, membrii familiei(bunici, părinți, copii, frați/surori), binefăcătorii și pe cei pentru care simțim o responsabilitate duhovnicească.
La cei vii putem adăuga mențiuni precum „bolnav”, „în călătorie”, „la examene”, iar la cei adormiți, dacă dorim, „recent adormit” sau „la 40 de zile”.
Rolul și importanța pomelnicului
Pomelnicul este unit cu Jertfa Euharistică. În timpul Proscomidiei, preotul scoate părticele pentru fiecare nume, care sunt apoi așezate în Sfântul Potir, în Sângele lui Hristos, ca semn al curățirii și iertării păcatelor. Astfel, pomelnicul devine o lucrare tainică de comuniune și mijlocire.
Sfântul Ioan Gură de Aur arată că rugăciunea pentru cei adormiți le aduce mare folos, iar pentru cei vii este izvor de întărire și binecuvântare.
Pe cine trecem pe pomelnic?
Pe toți cei botezați ortodocși: familie, prieteni, duhovnici, binefăcători, dar și pe cei aflați în suferință sau în nevoie. Este o faptă de milostenie duhovnicească să-i pomenim și pe cei uitați sau singuri.
Astfel, în parohii Duminică ori în zile cu cruce roșie sau la Sfânta noastră mănăstire de la Mono, unica mănăstire ortodoxă românească din Canada unde se săvârșește zilnic Sfânta Liturghie, pomelnicele credincioșilor sunt pomenite neîncetat înaintea lui Dumnezeu. În fiecare zi, la Proscomidie, sunt scoase părticele pentru numele înscrise, iar acestea sunt unite în chip tainic cu Jertfa lui Hristos, spre iertarea păcatelor și viața de veci.
Această rânduială zilnică arată grija vie a Bisericii pentru fiecare suflet și întărește legătura dintre pelerini și mănăstire. Cei care aduc pomelnicele lor devin, astfel, părtași la rugăciunea neîntreruptă a obștii monahale, fiind pomeniți nu doar o dată, ci în ritmul viu al Sfintei Liturghii.
În acest fel, parohia și mănăstirile devine un loc de întâlnire între cer și pământ, unde fiecare nume scris cu credință este purtat în inimă și în rugăciune, ca o jertfă vie adusă lui Dumnezeu.
Să aducem pomelnicul cu credință și smerenie, însoțit, pe cât putem, de o mică jertfă (lumânare, tămie, cărbuni, ulei) Dumnezeu nu caută cantitatea, ci inima: fiecare nume devine o lumină aprinsă înaintea Lui.