Vizita părintelui Arhidiacon profesor Adrian Sorin Mihalache la Vancouver
Relatează Pr. Corneliu Iulian Dragomir, Biserica Sf. Ierarh Nicolae si Sf. Prooroc Ilie
În perioada 4-7 Octombrie 2024 ne-am bucurat cu toții de prezența în mijlocul comunității românilor din Vancouver B. C. a părintelui profesor arhidiacon Adrian Sorin Mihalache.
Desigur, zilele de toamna cu recolte bogate, cu mustul clipocind în butoaie și cu frunze ruginii au o savoare aparte, dar roadele toamnei sunt depline atunci când sunt întregite de darul spiritual al împreună-rugăciunii și al convorbirilor despre credința creștin-ortodoxă și aplicabilitatea acesteia în viața de zi cu zi, într-o societate ca cea de care avem parte: secularizată, comercializată, corporatistă și pornită spre redefinirea la limita nonsesului a unor categorii fundamentale cum ar fi familia, relațiile sociale și chiar înțelegerea speciei umane în esența ei.
În acest context provocator, conferințele părintelui profesor, despre valorile familiei creștin-ortodoxe și regăsirea iubirii lui Hristos în viața fiecărei persoane, împreună cu trăirea plenară a fericirilor biblice și a transfigurării taborice, în viața de zi cu zi, pot veni ca o mireasmă de bun miros și ca o întărire a eforturilor familiilor încercate astăzi.
Tema conferinței, susținută de invitat, a fost strâns legată de această condiție a familiei astăzi: Părinți și adolescenți: Război și pace. În cadrul acesteia, invitatul a explorat relațiile dintre părinți și tineri, așa cum sunt ele structurate în ziua de azi, punctând cu precizie chirurgicală, așa cu măiestrie, cum reușește părintele Mihalache, unele distincții formulate astăzi în cuprinsul științelor. Explorând domeniul psihologiei și al medicinei actuale, părintele a arătat faptul că vârsta adolescenței este caracterizată de o emoționalitate puternică, de impulsivitate crescută – comparativ cu cele întâlnite la adulți, la părinții lor, și cu un deficit de control, și cu o capacitate ceva mai redusă în privința analizei și a deciziilor calculate.
În contextul societății de consum, în care mediul de viață familial și social este încărcat de reclame publicitare, de filme și muzică, de jocuri computerizate și de alte producții de divertisment destinate tinerilor, aceste particularități ale adolescenților reprezintă aspecte de vulnerabilitate evidentă. În același timp, post-modernitatea tot mai grăbită, instaurează un decalaj, o prăpastie tot mai mare între copii și părinți, prezentul fiind asaltat de vremuri tot mai avangardiste.
Aceste discrepanțe, între lumea copilăriei părinților și lumea copilăriei copiilor de azi tensionează și mai mult relațiile dintre părinți și copii, ținând seama de faptul că adolescenții, prin felul lor de a fi, interesați fiind de experiențe noi și de recompense imediate, sunt dornici să experimenteze numeroasele propuneri de divertisment pe care le oferă lumea, uneori in detrimentul studiului sau chiar cu expuneri la pericole diverse.
În același timp, chipul biblic și patristic al familiei creștine structurează relațiile părinte-copil cu totul diferit. Decurgând din însăși prescripțiile poruncilor, cinstirea părinților și iubirea de aproapele, care se poate exprima în mod excepțional în iubirea arătată copiilor, așează raporturile dintre părinți și adolescenți în albia virtuților, a îngrijirii și iubirii celei edificatoare. În raport cu aceasta, reflecția Sfinților Părinți ai bisericii, și viața liturgică întregesc cu ajutorul Harului divin virtuțile personale și buna apropiere dintre membrii familiei, experiența compasiunii și atașamentul sănătos, putând luminat experiențele de familie și de viață pentru creștinul practicant.
În particular, experiența oferită tinerilor de activitățile asociației ASCOR, ar putea fi un reper solid în aspirațiile noastre de a păstra locul și rostul tinerilor din familiile noastre în biserica și în comunitatea formată in jurul bisericii, mai ales în contextul revirimentului vieții tineretului creștin din România.
Comunitățile noastre au o condiție complexă și un profil aparte, fiind formate din familii dezrădăcinate din locul și din rosturile lor originare, din România, familii care, cu mult efort s-au replantat în rosturi și obligații noi, pe pământ Canadian. Faptul acesta a reprezentat o provocare în plus pentru această dezbatere. În joc se află miza supraviețuirii, a adaptării și ajustării continue a celor care au venit la un alt set de valori și obiceiuri noi, la un alt context de educație și formare, la un alt ambient al conexiunilor sociale și al prieteniilor. Acest mediu nou, generează trăiri noi și reacții noi, dând naștere totodată unor noi seturi de valori deodată cu strădania continuă de a păstra și nevoia de acomodare a nevoilor spirituale, specifice vieții familiei creștine, în orizontul canadian.
Toate aceste particularități pe care comunitatea noastră le are, au fost dezbătute în prezentarea invitatului nostru. Pe lângă unele înțelesuri spirituale creștine, desprinse din textul Sfintei Scripturi, invitatul a adus în discuție diverse radiografii științifice folositoare. În cuvântul expus, contextul academic și grija părintească, s-au împletit cu reperele solide ale științelor, educației, înțelesurile reflecțiilor patristice și exemplele concrete oferite de invitat, expuse cu multă ușurință și naturalețe.
Deși a durat aproape 3 ore, timpul a fost scurt, în această prezentare și dezbatere vie.
În final, bucuria și interacțiunea au continuat cu întâlnirea la agapa oferită de biserica noastră. De fapt, cina a fost un prilej pentru a continua discuțiile și dezbaterea, în care s-au antrenat toți participanții, adăugându-se multe alte înțelesuri, dincolo de limitările temei inițiale, înțelesuri care au completat cumva, într-un mod plăcut, întrebările si frământările legate de lumea in care trăim.
În final, putem spune că întâlnirea a fost un prilej de împrospătare și o sursă de motivație aparte, pentru situația pe care o traversăm acum. Rămâne în urmă, de asemenea, și bucuria alimentată de primirea unui pachet de cărți din ultima apariție semnată de părintele profesor: “Miracolul cunoașterii”. Rămân și însemnările, făcute în timpul conferinței – dar și cele care vor fi schițate cu creionul pe hârtie, ca la orele de studiu din școala, pe marginea cărții sfinției sale. Dar mai presus de toate, rămâne bucuria revederii, regăsirea bucuriei în Domnul și imboldul de a continua studiul Sfinților Părinți și de a lectura cărțile enumerate în timpul conferinței părintelui.
Seara de toamnă, cu răcoarea înserării timpurii a fost prilej de despărțire. Îmbrățișarea frățească a pecetluit vizita oaspetelui și compania plăcută și elevată oferită de invitat. Am resimțit la plecarea sa, o speranță de bună așezare în contextul lumii de astăzi și importanța aplicării cu atenție, cu toată grija, a înțelepciunii sfinților părinți de care cu toții ne folosim, cu multă răbdare, în toate încercările de astăzi și de mâine. Bunul Dumnezeu să ofere ajutor familiilor care au participat și care au primit din darul invitatului! Sperăm că cei care au fost prezenți s-au îmbogățit din înțelepciunea și harul oferit, iar părintelui Adrian Sorin Mihalache îi urăm mult ajutor de la Domnul în misiunea asumată peste ocean departe de propria familie dar și reușită în propriile încercări de acasă